Aleargă ca să trăiești. Sună a imperativ și a o condiție sine qua non pentru a putea supraviețui. Nu schimba programul, această carte nu este dedicată alergătorilor amatori ci a omului obișnuit, ca mine și ca tine, în căutarea acelei stări de bine pe care o trăiam în copilărie.
Așa cum suntem noi astăzi, în toată splendoarea vieții de zi cu zi, nu am mai fost niciodată. Corpul nostru nu a fost ‘‘construit’’ pentru a apăsa pedala de accelerație a unei mașini, tastele unui calculator, sau a efectua munci repetitive.
Din motive variate, astăzi ne aflăm în fața unui paradox: nu mai suntem nevoiți să vânăm, să plantăm sau să recoltăm. Totul este accesibil fie iarnă fie vară, aproape 24 de ore din 24 și cu toate acestea suntem în deficit de sănătate.
Dr. Mark Cucuzzella, la bază medic de familie, scrie această carte pentru a ne face o invitație să redescoperim formele naturale prin care corpul nostru se poate exprima cel mai bine. Deși pare o carte tehnică, toate explicațiile sunt ușor de înțeles pentru oricine.
Dacă ar fi să rezum într-o singură idee conținutul acestei cărți, ar fi următorul citat:
Mi-am petrecut toată viața încercând să fiu în formă, dar nu am petrecut niciun moment încercând să fiu sănătos. - Dave McGillivray
Cartea este structurată în trei părti:
despre mers și corpul în repaus relativ
cum să începem să ne mișcăm
cum să alergăm
În continuare, vei citi ideile care definesc cel mai bine această carte.
Când vine vorba despre alergat, (încă!) nu există nicio dovadă că cei din tribul Tarahumara sau kenyenii sunt superiori celorlalți din punct de vedere genetic. Daniel Lieberman, biolog evoluționist la Harvard, subliniază că oamenii din aceste grupuri sunt susceptibili, asemenea nouă, tuturora, la a avea obiceiuri ce pot conduce la diferite afecțiuni sau tehnici improprii pentru alergat, mai ales atunci când adoptă diete occidentale și folosesc încălțăminte de alergat modernă.
Până acum un secol, omenirea nu a mai fost expusă niciodată, în mod regulat, consumului de mâncare ultracalorică, ultraprocesată, unui exces de calorii față de cât are nevoie corpul nostru pentru a funcționa în parametri normali.
Multe dintre intervențiile medicale moderne nu fac decât să acomodeze corpul nostru străvechi la o lume modernă, foarte diferită. Astfel, ne trezim că am dobândit niște manifestări din ce în ce mai mari a ceea ce dr. Lieberman numește “afecțiuni de neconcordanță“, acele
suferințe care rezultă dintr-un anumit comportament, din modele de mișcare, și o dietă care nu se potrivesc cu fiziologia corpului sau minții pe care le-am moștenit de la strămoșii nostri.
În ciuda tuturor îngrijilor medicale(nu neapărat și în România :) ) speranța de viață sănătoasă pentru americani, de exemplu, este de doar 17 ani.
Echilibrul este condiția indispensabilă și baza pentru toate exercițiile și activitățile descrise în carte.
Exercițiu: Stați în picioarele goale pe o suprafață tare. Eventual, așezați-vă lângă un perete sau țineți la îndemână un scaun. Ridicați-vă genunchiul până când aveți coapsa paralelă cu șoldul. După care, coborâți piciorul încet și extindeți-l spre spate, de la nivelul șoldului. Mențineți această poziție la început cu ochii deschiși, apoi cu ochii închiși.
80% dintre tineri au dureri de spate. Celelalte 20 de procente nu au un calculator. - Autor necunoscut.
Ne “parcăm” corpul pentru perioade extinse de timp, ceea ce duce la scurtarea cronică a mușchilor flexori de la șold, adică acei mușchi care fac legătura între pelvis și partea inferioară a coloanei vertebrale și picioare. Când ne ridicăm după ore în care am stat “legați“ sau “lipiți“ de scaun, pelvisul și coloana vertebrală nu se întorc imediat la poziția lor echilibrată și “neutră“. Postura noastră rămâne încovoiată uneori fără să ne dăm seama.
Pentru fiecare 2,5 centimetri în care capul este împins în față, o greutate de la 2 la 3 kilograme presează asupra părții inferioare a coloanei cervicale. Încălțămintea modernă, în special, cea care duce la înălțarea călcâiului exacerbează această postură disfuncțională.
Pe măsură ce statul jos devine opțiunea mai simplă și mai puțin dureroasă, acesta se transformă într-un obicei și creează o buclă de feedback sedentar. Inactivitatea declanșează o reducere dramatică a enzimei care este esențială pentru metabolizarea trigliceridelor în mitocondriile din mușchi. Simpla acțiune de a sta jos trimite semnale metabolice pentru depozitarea de energie.
O metaanaliză din vremuri recente a arătat că până și un regim strict de exerciții zilnice nu diminuează efectele negative pe care le are statul jos asupra sănătății.
Dacă lucrați la birou, simpla ridicare în picioare de pe scaun(cel puțin o dată la 20 de minute) vă ajută în mod activ corpul să ardă grăsimea.
Spatele nu are nevoie de suport atunci când stați jos, în poziție corectă. O postură dreaptă va reduce durerile de spate și va susține o stare bună de sănătate generală.
Unul dintre cele mai simple exerciții este acela de a sta drept lângă un perete. Capul, umerii, fesele și călcâiele ar trebui să atingă zidul, iar între perete și zona lombară este necesar să existe un spațiu liber, în care să introduceți o palmă.
După câteva ore petrecute pe un scaun, mușchii noștri și fascia se reprogramează, destabilizând întregul lanț cinetic. O inactivitate musculară prelungită vă poate expune riscului de tromboză venoasă profundă sau formării cheagurilor de sânge.
Gamba este denumită “a doua inimă“ datorită capacității sale de a activa întoarcerea sângelui și a lichidului limfatic către inimă, în principal prin simpla acțiune de a merge.
Mergi pe jos, înainte să alergi
Data viitoare când mergeți pe jos, gândiți-vă la această activitate ca la o aventură nouă, conștientă. Începeți prin a vă îndrepta, astfel încât să aveți o postură înaltă, dar relaxată și să respirați din diafragmă (4 timpi inspirație, 8 timpi expirație). Înclinați-vă ușor spre față din glezne și imprimați-i corpului o mișcare de înaintare; începeți să mergeți. Gândiți-vă la picioarele voastre ca niște vâsle pe care le înfigeți în sol(apă) și care, prin mișcări față - spate alternative, vă ajută să înaintați(precum o canoe).
Când mergeți, încercați acest lucru: puneți-vă palmele pe șolduri și, cu fiecare pas, faceți un efort conștient să lăsați pe sol fiecare deget mare o secundă mai mult decât de obicei și rulați pe el, pe măsură ce împingeți din spate. La finalul pasului, lăsați ca partea de jos a piciorului să se ridice ușor - expuneți talpa piciorului pentru ‘a se bronza la soare.‘
Mersul se va transforma într-o plutire.
Cartea este bogată în sfaturi practice, pornind de la respirație și până la nutriție.